Protagonistii nu precupetesc nici un efort. Greii partidelor sunt aruncati in arenele locale. Ministri ca Geoana si Rus de o parte, fosti ministri ca Basescu si Anca Boagiu, sau parlamentari afirmati ca Boc si Chiliman de partea cealalta, sunt trimisi in foc din prima zi. Rolul lor e sa cucereasca pozitii de pe care sa se lanseze atacul general in toamna. De aceea si temele de campanie reflecta inca de pe acum preocuparile cele mari: coruptia, integrarea, ce ne facem cu taranii in perspectiva integrarii, cu pensiile care nu ajung, cu salariile mizere ale profesorilor si ale medicilor etc.

Am asistat deja la dezbateri aprinse si chiar bine facute despre risipirea banilor de pensii pe sediile luxoase ale caselor de pensii. Despre alocatia pentru copii, care ramane modesta pentru ca guvernul dirijeaza resursele suplimentare catre programul Cornul si laptele. Despre conditiile proaste din spitale, despre cardiacii care mor la coada la compensate, despre PNA-ul acuzat ca e folosit la curatarea pe ici pe colo a listelor PSD de baronii nesupusi. Despre adoptii si România facuta sandwich intre americani si europeni. in sfarsit, despre perspectiva tot mai amenintatoare de a vedea ceafa bulgarilor in cursa pentru integrare. Multe sunt adevarate. N-am inteles ce au toate acestea cu primaria. Doar pe ici pe colo cate un candidat de sector mai apuca sa spuna ceva despre spatiul locativ, subventia la RADET, apa-canal, gropi, maidanezi, gunoaie.

Dar el e repede coplesit de marile preocupari ale natiunii. Nici jurnalistii nu stralucesc. Nimeni nu vrea sa stie cati bani se strang anual in Capitala si cum sunt cheltuiti. Nimeni nu pune problema pe fond: ce ne trebuie primari si consilii de sector? A auzit cineva de primari de sectoare la Paris sau la New York? Si care sa se mai si opuna pe fata primarului general, sa-i saboteze proiectele? Cat ne costa acest sistem