Prietenia si generozitatea au fost bugetul productiei artistice induiosatoare de desene, acuarele si arta obiectuala textila a lui Constantin Petraschievici (1950-2002). Din prietenie si generozitate s-a putut face o expozitie cu intentie retrospectiva si cu efect emotional sfisietor, din ceea ce Costica a risipit voit, cu frenezie, cunoscutilor sai. Intr-o boema greu de imaginat in ultimul deceniu de ceausism, cit si in „noul regim“ de capitalism concurential salbatic, Costica Petraschievici a „performat“ artistic cu propria existenta, exclusiv sub ochii prietenilor, a lumii de vernisaje marginalizate. Ofrandele nesfirsite ale lui Costica, din mici productii grafice sau textile, au constituit o expozitie in progress, rasfirata in locuinte bucurestene, la prietenul doctor de la Focsani si, spre final, in Iasi. Costica a fost, fara dubiu, o enzima de libertate nastrusnica, total gratuita, care a marcat cimpul comunicarii artistice, cel putin in generatia ’80 a artistilor plastici din Capitala. In ultimii ani de viata, Costica s-a intors la Iasi, unde a fost secondat, cu multa intelegere, de artista Mariana Stratulat.
Prin generozitatea unui prieten „colectionar“ de Petraschievici, domnul Dan Barbulescu, s-au putut aseza, nesperat de bine „muzeografic“, vestigiile unui mare talent plastic, ludic si imaginativ. Autorul moral al expozitiei de la galeria Caminul Artei – etaj este criticul si istoricul de arta, Adrian Silvan Ionescu. Academic si acribic, ca un fel de arheolog al straturilor din duhul lui Costica, dr. Silvan, prietenul cel mai indepartat de stilul de risipire boema al artistului, a fost sprijinit, cu un devotament exemplar al colegialitatii, de catre familia de artisti decoratori Rodica, Sorin si Dragos Alessandriu. Ei au adunat urmele trecerii prin „viata-ca-bucurie-de-a-comunica“, intrupata de Petraschievici.
Acest bulgare de papadie a
