In ultimii ani, Şerban Foarţă a avut un ritm foarte bun al cărţilor, pe măsura fanilor tot mai numeroşi şi tot mai tineri: Spectacol cu Dimov (Vinea, 2002), Caragialeta bis (Brumar, 2002), Clepsidra cu zăpadă (Polirom, 2003), iar în această primă jumătate de an, pe lângă cartea de faţă, şi un volum de traduceri, Blazoanele anatomiei feminine. Poeţi francezi ai Renaşterii (Humanitas).Pentru a înţelege cum stau lucrurile cu Fractalia, am să reiau Argumentul de la începutul cărţii. Poemul, alcătuit din 11 secvenţe, este o transpunere în versuri a paginilor 86-93 ale cărţii lui Roger Penrose, Mintea noastră cea… de toate zilele. Despre gândire, fizică şi calculatoare (Editura Tehnică, 1996), volum din care poetul a preluat şi opt imagini referitoare la "mulţimea Mandelbrot", nimic altceva decât pixeli măriţi şi reprezentări fractalice. Poemul încorporează în textele sale un fragment din Leibniz, precum şi versuri din Arghezi, Barbu şi Mallarmé, surse onest şi exact indicate la final. În mod normal, geneza de acest fel a unei cărţi de poezie m-ar fi uimit. Nu şi dacă experimentul vine de la Şerban Foarţă, un poet care, iată, datorită sofisticatelor cărţi anterioare - de poezie sau de eseu, nu contează! -, are de înfruntat un orizont de aşteptare tot mai larg. Pentru a evita riscurile previzibilului şi mono-tonului, Şerban Foarţă e obligat să uimească de fiecare dată altfel şi cred că această provocare îi convine de minune. Căci resursele lui par nelimitate şi avide a se da în spectacol. Despre aceste câteva mici-mari diferenţe mă voi strădui să vorbesc în continuare, cu regretul că reproducerile pe care a lucrat poetul rămân necunoscute cititorului cronicii.

Dacă până nu de mult Şerban Foarţă (pre)lucra poetic materiale retro, de data aceasta - mai mult decât în Erau ziare, evenimente (Brumar, 2000) -, instrumentarul, (pre)textul liric este nu doar ştii