Nu ştiu dacă mi se cere să fiu duios şi protocolar în cele ce urmează. Anunţ în mod responsabil că oricum nu sînt în stare. Nutresc totodată convingerea că persoana despre care scriu aici digeră greu tandreţea de cofetărie a aniversărilor şi nu se simte în largul ei sub căptuşeala retorică a complimentului. E frumos şi firesc să-i spui la mulţi ani, dar nu trebuie să insişti. Pentru bunul motiv că eroina acestor rînduri are mult de lucru şi nu se cade să-i irosim timpul.

Antoaneta Ralian, căci despre domnia sa vorbim, va citi rîndurile de faţă (dacă o va face) în pauza dintre două capitole ale unei traduceri. E inevitabil să se întîmple aşa. A spune "Antoaneta Ralian traduce" înseamnă a comite un pleonasm îngăduit, pe care pur şi simplu nu-l poţi opri la vreme. Fireşte că doamna Ralian traduce. E ca şi cum ai spune că tramvaiul circulă pe şine sau că afară plouă cînd sînt nori.

Şi nu e numai asta. Cînd vorbim despre actorii români de colecţie, ieşim rar de sub umbra lui Dinică, a Olgăi Tudorache, a lui Rebengiuc şi a lui Iureş. Poate că s-ar cuveni să lărgim puţin sfera. Să acceptăm şi alte nume în faţa sau în spatele cortinei. Uneori operăm cu judecăţi atît de înguste, încît orbim la cea mai mică lumină înfiptă sub ochi. Declar din acest motiv că Antoaneta Ralian este actriţa română care a nimerit în breasla traducătorilor mai degrabă din neatenţie sau dintr-un accident organizatoric. Am văzut-o jucînd roluri grele, compuse din sudori, frustrări, bombăneli, mustăceli excedate, trasee sisifice şi chibzuinţe nocturne. Am văzut-o ieşind în faţa publicului fără repetiţii generale şi supunîn-du-l. Am văzut-o desluşind nedesluşibilul. Am văzut-o culegînd apoi aplauzele cu gesturi de căpşunar rutinat, care îşi ştie valoarea şi se încumetă să angajeze toate pariurile lumii.

Exemple de roluri mari? Iată o înşiruire dintr-un pal