De curând la Antena 1, la Marius Tucă show, a avut loc o interesantă şi instructivă dezbatere despre mitingul organizat de Ceauşescu în ziua de 21 decembrie 1989. La dezbatere au participat Paul Niculescu-Mizil, dezamăgitor şi dezlânat, profesorii Florin Constantiniu şi Ion Retegan care au comentat inteligent evenimentele de acum aproape cincisprezece ani în lumina unor informaţii noi, informaţii care s-au adăugat la masa de informaţii cunoscute. Auzind cum Nicolae Ceauşescu a fost dezinformat în acele zile în care s-a jucat soarta regimului, mai bine spus cum s-a lăsat dezinformat, căci instituise sistemul să nu i se transmită decât veşti bune (dovadă că nu putea fi un om politic în adevăratul sens al cuvântului, deoarece numai când cunoşti realitatea poţi lua deciziile care se impun; contele De Maranches sublinia ca o calitate excepţională modul în care Georges Pompidou, preşedinte al Franţei, primea şi analiza veştile proaste), actele de trădare din partea forţelor care trebuia să-l apere, zvonurile, fie intenţionat lansate, fie spontane, mi-am adus aminte de o poveste veche de vreo două milenii care prezintă similitudini frapante cu modul în care a sfârşit dictatorul comunist, anume răsturnarea şi moartea lui Nero în anul 68 d.Cr. Lichidarea ultimului iulio-claudin şi criza anului 69 ("acel unic şi imens an", cum l-a definit Tacitus) este o veche preocupare a mea concretizată în mai multe studii publicate în reviste de specialitate.

Despre toate acestea cred că Florin Constantiniu îşi aminteşte, căci le-am discutat în prezenţa lui când se aflau încă in statu nascentis, într-un timp din păcate de mult trecut în care împărtăşeam aceleaşi valori intelectuale, morale şi politice (n-am să uit nici-odată cât de categoric şi tăios respingea furtul intelectual şi cum considera, pe drept cuvânt, că plagiatorii şi cei care patronează şi justifică plagiat