…Mă închid din ce în ce mai mult. Trag obloanele. Melc! Şi ce… (şters apăsat)…
Toţi generalii au avut Alpii lor, Piramidele lor. Dar noi?… O ramură subţire ce se agită la cel mai mic vânt. Idei în care intri pe brânci… Viitorul ?… Noi care ne bazăm mai de grabă pe trecut, care trecut… (şters).
(însemnări pe cartonaşe albe pe care scrie A.E. d. R. Asociaţia editurilor din România , angajat fiind - notă de azi aprilie 2004).
* Mă prezint în faţa directorului A. evreu ungur fin cu ascendenţă nobiliară, cu atât mai sever. Unul din specia fanatică de comisari din filmele sovietice. Am mai scris într-un roman, dar repet întâmplarea, să nu se creadă cumva că este o invenţie, o ficţiune…
E primăvară. Umblu în haină numai. A. după primele cuvinte schimbate, el având un accent maghiar dur, se uită intrigat la mine şi mă întreabă ce port în buzunarul drept… Mă uit şi eu mirat de întrebare şi zic… Scînteia!…Bine,bine, zice, dar cum o ţii? Şi-mi face semn să i-o dau. Scot ziarul din buzunar şi i-l întind, neînţelegând… A. îl netezeşte bine , cum era împăturit, - îmi arată grav prima pagină pe care se afla tipărit enorm portretul lui Stalin, şi-mi spune pe un ton de imputare pe care nu aveam să-l uit niciodată, precum şi figura lui blonzie, ochi cenuşii, gene gălbui ; - păi, bine, tovarăşe, aşa ţii dumneata ziarul cu chipul tovarăşului Stalin, mototolit ? -abea murise…
* Nota următoare o scriu din memorie, tot în aprilie 2004, de care, de asemeni, m-am folosit într-o carte şi pe care o trec printre memorii din aceleaşi motive arătate mai sus. De aceea, nu ştiu, s-ar putea să nu corespundă anii…
Sunt redactor la Editura ESPLA. Director este poetul A.Toma. El cheamă prin telefon pe cineva de la secţia de poezie. întâmplarea face să fiu trimis eu… Descind scara monumentală, de nuc, în spirală ,
