Robert Schindel, născut în 1944 la Bad Hall, provine dintr-o familie evreiască şi a supravieţuit în primul an de viaţă într-un cămin de copii vienez, fiind declarat, în mod eronat, orfan. Tatăl său a fost ucis la Dachau. Mama sa, de asemenea deportată, a reuşit să se întoarcă în 1945 la Viena, regăsindu-şi fiul. Schindel a început pregătirea profesională pentru meseria de librar, a recuperat în 1967 examenul de bacalaureat şi a fost implicat activ în mişcările studenţeşti de la Viena. A fost nevoit să se descurce timp îndelungat cu slujbe ocazionale, reuşind abia în 1986 să se dedice pe deplin scrisului. Deţinător a numeroase premii (printre care Premiul Erich Fried, 1993 şi Premiul Eduard Mörike 2000), Schindel îşi desemnează propriile scrieri ca "birou de informaţii şi anxietăţi", scrie lirică, proză şi eseuri, iar romanul său, Originar, între timp ecranizat, este cunoscut unui public larg. Robert Schindel se numără astăzi printre cele mai importante voci lirice de limbă germană.

Opere publicate, printre altele: Ulii sunt animale punctuale, poezii (1987), Originar, roman, (1992), Ferească-ne Dumnezeu de oamenii buni, eseuri (1995), Totdeaunaniciodată, poezii (2000), Adversarul meu cel mai iubit, eseuri (2004).Albire

1.

Arată ca oile când sunt tunse

Se sprijină unii de alţii în umbra

Catedralelor, Decembrie îşi suflă

Vântul în cazemate

Sufletele noastre aplecate

Cu nasul în sticla de vin, transpiraţia

Lipită de zbârciturile pielii

Pastile mai mici pentru decizii mai

mari

Nesiguranţa

@N_