Scrisoarea 29
Nu mai acord demult nici o atenţie elucubraţiilor epistolare ale dlui Dan Petrescu, în ciuda faptului că ele îi ţin loc de operă literară. în Scrisoarea 29 din TIMPUL ieşean de pe aprilie din bila neagră ca smoala fierbinte a epistolierului ţîşneşte însă o afirmaţie care nu poate fi trecută cu vederea. Cineva, persoană însemnată de la P.S.D. şi textier politic, i-ar fi şoptit că, în 1992, fostul şi actualul partid guvernamental i-ar fi oprit de la publicare un articol în care mă ataca: "Păi cum, dta vrei să-l distrugi pe ăsta în care noi am băgat o groază de bani?" Deşi dl Petrescu însuşi admite candid că n-are "probe mai solide", că n-are probe deloc, nici solide, nici altfel, dar mai este şi convins că eram "prezidenţiabil" în 1992 (gîndindu-se probabil la Llosa, un scriitor care, ca şi mine, dar spre deosebire de Barthes, a vrut să joace acest rol), cu patru ani înainte ca lucrul să se întîmple. Cît despre investiţia făcută de P.D.S.R.-92 în mine, aş fi curios să aflu sumele şi datele la care mi-au fost plătite. S-ar putea să nu reuşesc altfel decît ajutat de mărturia dlui Petrescu. La tribunal. Şi, dacă nu va izbuti să mă edifice, măcar să-mi plătească din buzunarul personal, ca daune morale, echivalentul actualizat al mitei electorale pedeseriste. A bon entendeur, salut! (N. M.)
Elogiu lunetistului
Despre ZIUA LITERARĂ era vorba, unde ţii rubrica de poşta redacţiei intitulată savuros Diligenţa cu lunetă, când deunăzi, la Uniune, la o lansare reuşită de carte a prietenului nostru Liviu Georgescu, te-am întrebat ce mai faci, ce mai scrii? Nu ne dai o pagină de versuri? Ce motiv ai avea, Marian Drăghici, să lungeşti această pauză, pe care n-o înţeleg, şi să nu cedezi invitaţiei? Felicitări, colega, pentru răspunsurile pe care le dai corespondenţilor, din mesajele cărora transcrii fără risipă
