Unele "legende" spun ca lui Ceausescu ii era frica sa ajunga in doua locuri din tara asta: Valea Jiului si Dobrogea. Dupa evenimentele din Decembrie 1989, conceptul "ma tem de locul ala" a fost atenuat oarecum, politicienii romani afland pe propria piele ce inseamna sa nu stii, sa nu poti sau sa nu vrei sa-ti tii gura. Exemplul tipic si arhicunoscut este cel al lui Gheorghe Martin, care a vazut initial in IMA Medgidia "un morman de fiare vechi". Caracterizarile ulterioare au urmat acelasi tipar, IMA Medgidia devenind gaura neagra a industriei romanesti, energofagul national, reminiscenta a trecutului, capusa sabotoare, sarpele veninos sau calugarita devoratoare a plusvalorii romanesti. Logic, Martin n-a fost iertat de ziaristii constanteni, desi ulterior a incercat sa dreaga mohorul, explicand incomplet si rupt de context motivele declaratiilor sale. Dupa momentul aiuritor creat de astfel de declaratii, politicienii si-au reconsiderat complet pozitia fata de aceasta importanta unitate industriala, asa incat, de la Martin incoace, n-a fost politician mare sau mic, notoriu sau obscur, care sa nu dea o fuga in IMA, daca s-a aflat prin preajma. Candidat la prezidentiale sau doar in Parlament, presedinte de partid sau independent in cursa, omul in cauza a realizat ca IMA Medgidia este o mina de aur. Asadar, si in aceasta campanie electorala, acest important colos industrial va fi tinta predilecta a traseelor oficiale, prin fata directorilor se vor perinda mai toti candidatii la Primaria municipiului Medgidia si mai apoi candidatii pentru generalele din toamna acestui an. Inclusiv reprezentantul Guvernului in teritoriu, atras pana la extreme de soarta acestei unitati economice, care a ascultat in ultimul timp timid si foarte binevoitor amanuntele legate de o activitate gratie careia "colosul cu picioare de lut" (ca sa folosim o alta sintagma ajunsa celebra) mai reuseste sa