Dupa doua saptamani de campanie, sunt surprinsa neplacut de prestatia electorala a pretendentilor la scaunul de primar al orasului in care m-am nascut, am crescut si acum, in acesti ani de nesfarsita tranzitie, incerc sa-i indrum primii pasi fiului meu. Ca cetatean, ma simt complet derutata si nu am nici cea mai vaga idee in legatura cu votul pe care, constitutional, ar trebui sa-l dau pe 6 iunie. Nu pot afirma ca, in ultimii ani, actuala administratie nu a facut nimic bun, insa, in acelasi timp, sunt de parere ca nimic din ceea ce s-a intreprins nu este meritul exclusiv al primarului. Fara banii cetatenilor, colectati din taxe si impozite, nu se putea schimba nici fata Mamaiei, nu erau plombate nici gaurile din asfalt, nu aveam nici nisip din Antalya sau palmieri din Istanbul. Principiile mele liberale ma indreptatesc sa afirm ca sunt pentru alternanta la guvernare si sunt, in acelasi timp, de acord ca nu poti huli primarul, daca nu-i acorzi sansa sa-ti demonstreze de ce este in stare. Din acest motiv, plecand de la imparteala dreapta, consider ca si la nivelul Constantei se justifica o rocada a guvernarii locale. Ca orice cetatean cu drept de vot care urmareste fenomenul politic, m-am aratat interesata de oferta pietei electorale. La schimb insa nu am primit. Nu am vazut in aceste doua etape de campanie decat iesiri timide ale competitorilor angrenati in alegerile locale, afirmatii fara fundament, bazate mai mult pe apriga dorinta de schimbare decat pe argumente care sa le justifice motivatia pentru care vor sa devina primari. De parca nu ar fi trait in Romania, mai toti candidatii opozitiei s-au lamentat inca de la inceput, acuzand puterea de ingradirea desfasurarii activitatii de afisaj. Au ales sa adreseze injurii si sa se faca de bacanie, in loc sa adopte stilul cu ingrosatul obrazului, care opinez ca ar fi dat mai multe rezultate. Ma uit, de pilda, la campania