Cand spui cuiva ca e invidios nu-l jignesti. Daca-i zici impostor inca nu cazi sub incidenta legii. De-i spui incult si dovedeste ca n-ai dreptate, poti suferi. Ei bine, un personaj catarat in varf de piramida fara varf, tras de tovarasii de drum si convingeri sov-romiste, ce te pune-n in rand cu marii in grad care, imediat ce-au ajuns instelati (ca mai ieri un premier ce si-a gasit vocatia de... mischiu poetastru!) si-au descoperit si vocatia de scriitor (citeste semnatar de carti), indrazneste sa informeze public prin relatii publice ca eu nu-s scriiitor, ci grafoman de conjunctura, care dau bani sa public volume de maculatura. Adevar graieste, asa fac, cum tot asa, (mai putin datul banilor : care li se da si scrisul cartilor : care li se scrie) fac si acei (sefi) deveniti (si lansati, si atestati, si impusi) carturari, de langa care, lighioana lansatoare si lingatoare de sefi-autori ma exclude, permitandu-si sa spuna si de ce. Pai bine, ma, musui, zic si eu tot public, ai uitat ca atunci cand eram sefut (cum esti tu acum) ma prea-pupai, prea-mareai, prea-cinsteai? Si, bine, ma, bibicule, tu uiti ca eu (care scot carti scrise de mine, pe banii mei, care n-am alte averi, combinatii, furtisaguri sau fundatii de la care sa mi se traga si sa mi se-nfunde candva!), am scos (prin concurs national de debut separat pentru roman), poezie si proza, la edituri de stat, unde nu patrundea impostura, ci numai (si foarte greu) talentul? Uiti, resapatule, ca ti-am dat cu autograf ultima carte, care s-a nimerit sa fie colectia mea de proze rurale "Lumina zilei" scoasa de defuncta editura "Facla" la Timisoara, in chiar 17 decembrie 1989, cand tu scriai scrisori de adeziune si loialitate pentru cei pe care, cateva zile mai apoi, aveai sa-i renegi? De ce uiti, cataratule, ori crezi ca de acolo nu se (mai) cade? Cand spui cuiva ca e invidios nu-l jignesti. Daca-i zici impostor inca nu