Polina Manoila . "Cantam Doina Jiului si ei plangeau, plangeau...". Demna urmasa a Mariei Lataretu, a purtat faima . haulitelor gorjenesti pana la capatul lumii . "Cand soarele rasarea/ Mama-n brate ma tinea". - Dincolo de frumusetea lor muzicala, melodiile dvs. sunt si o frumoasa poveste a unui sat ro...
Polina Manoila
"Cantam Doina Jiului si ei plangeau, plangeau..."
Demna urmasa a Mariei Lataretu, a purtat faima
haulitelor gorjenesti pana la capatul lumii
"Cand soarele rasarea/ Mama-n brate ma tinea"
- Dincolo de frumusetea lor muzicala, melodiile dvs. sunt si o frumoasa poveste a unui sat romanesc din Gorj. Care este cea mai veche amintire pe care o aveti din lumea aceea?
- Am multe amintiri, dar cea mai veche este legata de bratele mamei, care ma legana si-mi canta. Cred ca o facea intr-un fel anume, cu o iubire aparte care s-a rasfrant asupra pruncului care eram. Chiar spun intr-o melodie: "Cand soarele rasarea/ Si afar se lumina/ Mama-n brate ma tinea/ Si cu drag ma legana...". Toti mi-au spus ca maica ma strangea in brate intr-un fel anume, poate pentru ca am deschis ochii intr-o zi de duminica, unul din rarele momente de tihna pentru ea.
- V-a fost si copilaria leganata?
- M-am nascut in satul Valcele, comuna Tismana, si copilaria mea a fost leganata in munca, de dimineata pana seara; si-acum am in minte zanganitul coaselor, al sapelor, fosnetul campului... Mama se trezea dis de dimineata sa faca de mancare; o punea in banita si pleca la lucru. Acum, privind in urma, nu stiu cum reusea sa le faca pe toate, era o munca supraomeneasca... Ne simteam bogati, pentru ca aveam ce sa mancam. Toata hrana era in curtea noastra!
- Se potriveste, in cazul dvs., imaginea taranului care, muncind de zor si cu spor, sloboade cantecul spre cer, usurandu-si povara? Cine v-a descoperit darul de a canta?
