Si odinioara, ca si astazi, a trai la bloc insemna a trai in mod specific in Romania (comunista, altadata, respectiv postcomunista, astazi). A trai, a locui la bloc inseamna a face parte dintr-o Romanie concentrata, la conserva sau la borcan, mai degraba, un mic Turn Babel, in care aproape nimeni nu se mai intelege cu nimeni si nu mai respecta pe nimeni. Blocul este o patrie in miniatura, care poate fi sabotata oricand si dereglata: concentratia si varietatea face ca efectul sa fie, adesea, cum am spus deja, exploziv. Voi lua ca studiu de caz un astfel de bloc virtual, care este, insa, cat se poate de real, aici si acum. Umanitatea care locuieste intr-un astfel de bloc este destul de previzibila: oameni simpli (de obicei, pensionari saraci), familii de muncitori (cu mai multi copii), intelectuali de diverse nuante, someri, dar si elevi si studenti (din alte orase sau de la tara, care au inchiriat respectivele locuinte din bloc pentru perioada studiilor liceale si universitare). Mai exista si alte posibile categorii, dar cele pe care le-am amintit sunt cele de baza. Dupa alt criteriu de clasificare decat cel social, exista apoi locatarii care poseda animale de casa si cei care nu au astfel de animale (caini, pisici, de obicei; dar la bloc pot salaslui si broaste testoase, arici, papagali, hamsteri etc.). Problema cainilor la bloc este aceea ca, vrand-nevrand, latra cand vor ei (doar de aceea sunt caini); pisicile sunt mai blazate si silentioase, dar si mai pestilente; in plus, uneori, ele sar balconul la vecini si le cotrobaie prin casa.

Chestiunea varstei, a generatiilor este o alta nepotrivire specifica pentru cei care locuiesc la bloc. Exista chiar si aici o batalie intre generatii? Fireste. Liceenii sunt zgomotosi peste poate (neavand bani pentru a merge in alte spatii adecvate): stau, mai ales iarna, dar si primavara ori toamna, pe casa scarilor, spun