Evident, toate actiunile presedintelui au avut un caracter electoral: vizitele in judete (Calarasi, Prahova) s-au intensificat fata de perioada anterioara, intalnirea cu intelectualii satelor s-a adresat electoratului traditional al PSD, iar aniversarea a 14 ani de la alegerile din 20 mai 1990 a avut drept scop readucerea in actualitate a unui moment de glorie a lui Ion Iliescu, pentru ca alegatorii sa priceapa ca lui ii datoram democratia. Nu stim exact cati s-au lasat convinsi de actiunile presedintelui, dar cel mai mare succes obtinut de acesta a fost initiativa opozitiei de a-i cere suspendarea pentru ca ar face campanie electorala pentru PSD. Alianta PNL-PD a reusit din noua sa se acopere de inutil si ridicol, invocand textul Constitutiei si ignorand realitatile politice si perceptia populatiei. Tot romanul stie ca Ion Iliescu=PSD si nu se asteapta la altceva, asa ca demersul Aliantei va trece neobservat, iar Iliescu va zambi dispretuitor si multumit de ceva publicitate suplimentara si gratuita. Uneori ai impresia ca liberalii si pedistii au consilieri din PSD.

Mai grave de fapt decat actiunile electorale ale presedintelui, dar ramase nesanctionate de opozitie, au fost "zicerile" lui Ion Iliescu: la intalnirea cu "intelectualii satelor" si-a dat frau liber reflexelor de activist comunist, invocand cu nostalgie timpurile cand medicii erau obligati sa faca trei ani de stagiu la tara si amintind, ca in decembrie 1989, ca nu trebuie sa blamam comunismul pentru tot ce a facut, ca s-au facut si lucruri bune, tovarasi. Oricat de bine l-am cunoaste pe Ion Iliescu, este stupefiant ca el isi poate permite sa evoce "binefacerile" comunismului in 2004, dupa ce Romania a intrat in NATO si, teoretic cel putin, se pregateste pentru aderarea la UE. Ne intrebam asadar daca este vorba de scapari sau de un calcul. in ciuda varstei sale, Ion Iliescu are controlul si aut