Foarte probabil, Geoana visa sa parcurga acelasi traseu cand Iliescu si Nastase l-au impins in groapa de la Capitala. O infrangere il va compromite. O victorie l-ar scoate din circuitul politicii mari pentru cativa ani. Trimis tarziu in ring si destul de nepregatit, Geoana nu accepta deocamdata sa apara la televizor decat singur, conservandu-si astfel capitalul de incredere. Notorietate are, lumea il cunoaste si-l apreciaza. Orice aparitie TV in compania adversarilor sai nu poate decat sa-i ciobeasca imaginea de premiant al clasei. Deja ziarele il ataca ca pe un nomenclaturist, fiu de general de Securitate: de ce ar da preopinentilor ocazia sa o faca si ei? E mai bine pentru el ca asemenea lucruri triste sa ramana in limita celor zece procente din electorat care sunt cititorii de ziare. Ceilalti, grosul, sunt bombardati zilnic drept in retina cu o mie de spoturi luminoase, ca niste fotoni: un Geoana pentru fiecare. Geoana in scoli, cu zambetul asortat, de baiat de gasca, spune ca are si el copii. Geoana pe santier, cu casca de rigoare, vorbind despre prima lui slujba. Geoana in metrou, de la Piata Guvernului la Universitate si inapoi, perorand despre importanta transportului subteran. Geoana inaugurand o rampa pentru handicapati, cu ministrul Mitrea pe post de carja electorala. Geoana la Danubiana, caznindu-se sa para popular printre muncitori. Geoana in fotografii de familie, spune din off ca si-a cunoscut sotia tot in Bucuresti. Si peste toate, ca un fir rosu, sloganul: castigi cu Geoana. Cum? Nu e clar. Candidatul aproape ca nu vorbeste, imaginea e totul. Geoana nu spune mai mult de zece vorbe si acelea cu un caracter general: locuri de munca mai multe si mai bine platite, sa ajutam tinerii cu locuinte, sa lucram intr-un parteneriat guvern-primarie, corect si meticulos, sa nu risipim resurse, siguranta cetateanului inseamna sa umbli noaptea pe strazi etc. @N