Mai deunazi, un coleg intors de curand dupa o lunga sedere in Occident imi spunea ca schimbarea in rau a Romaniei este vizibila pana si pe fetele oamenilor, mult mai posomorate decat cele pe care le vazuse inainte de plecare. Adesea, dupa un voiaj in afara, intoarcerea acasa este insotita de sentimente de dezamagire sau stari de soc. Pentru noi, cei care traim continuu in acelasi loc, nu sunt sesizabile transformarile sociale, ritmul lent conferindu-le un oarecare confort, dar majoritatea romanilor cu siguranta sunt constienti ca, in ultimii ani, lucrurile au mers spre mai rau. Cum sa-i convingi pe acesti oameni ca, in ciuda a ceea ce vad ei, directia este totusi cea buna? Cel mai adesea ne multumim sa gasim un vinovat care, chipurile, a incurcat itele si astfel n-a mers treaba cum se cuvenea. Ba guvernantii sau directorii de intreprinderi n-au respectat promisiunile, ba unii au furat din sac si n-a mai ramas nimic pentru restul si tot asa, cautand mereu ipotetici vinovati, uitam ca fiecaruia dintre noi ii revine o parte de responsabilitate. La urma urmei, intr-un sistem democratic cum ne pretindem a fi, conducatorii ii reprezinta pe cei ce-i voteaza; cu alte cuvinte, noi le dam mandatul in baza caruia ei ne conduc asa cum ne conduc. O vreme ne-am consolat cu "avem conducatorii pe care-i meritam!". Se pare ca a sosit momentul sa recunoastem ca, asa cum sunt conducatorii, asa suntem si noi! Si totusi unde este greseala, de ce in Romania democratia si economia de piata aduc nedreptate si saracie in loc de corectitudine si prosperitate, cum se intampla pe la altii sau cum asteptam cu totii dupa 1989? Ce trebuie schimbat: oamenii, sistemul, miorita? De unde trebuie sa vina schimbarea: de jos in sus sau de sus in jos? Toate se invart intr-un cerc vicios: sistemul este format din oameni, oamenii au mentalitatile pe care le au... Nu cred ca trebuie cautat raspunsul in lipsu