Editura Enciclopedică, o editură care s-a impus de multă vreme prin lucrările importante publicate din proprie voinţă, a luat iniţiativa, demnă de toată lauda, de a edita opera completă a lui Anton Golopenţia, oferind publicului primul volum cuprinzând opera sociologică. în 2001, aceeaşi editură a tipărit volumul Anton Golopenţia, Ultima Carte, un document tragic de excepţională valoare morală şi istorică: o carte tragică, deoarece ea cuprinde textul integral al declaraţiilor lui Anton Golopenţia în timpul anchetelor la care a fost supus în puşcăriile comuniste, unde de altminteri s-a şi stins din viaţă după numai optsprezece luni de la arestare, semn al regimului de exterminare la care a fost supus; o carte cu mare valoare istorică, deoarece ea constituie un document de cea mai mare însemnătate pentru înţelegerea epocii în care România s-a aflat sub stăpânire bolşevică; o carte cu mare încărcătură morală, deoarece ea este o dovadă a tăriei de caracter cu care un reprezentant al elitei intelectuale româneşti a stat cu fruntea sus în faţa călăilor exterminatori.Anton Golopenţia s-a născut în 1909, în satul Prigor, judeţul Caraş-Severin. în 1927, după absolvirea liceului Diaconovici Loga din Timişoara se înscrie la Universitatea din Bucureşti unde îşi ia licenţa în Drept (1930) şi Filozofie (1933). A obţinut burse Rockfeller şi Humboldt care i-au permis elaborarea tezei de doctorat susţinute la 27 noiembrie 1936 la Universitatea din Leipzig. Elev şi colaborator apropiat al lui D. Gusti şi H.H. Stahl, el este succesiv director la Institul Social Român, redactor al revistei Sociologie Românească, inspector general statistic la Institutul Central de Statistică; în august 1940, împreună cu Sabin Manuilă şi N. Georgescu-Roegen, el se duce la Viena pentru faimosul Arbitraj, materialul recensământului din 1930; în calitate de sociolog, participă la pregătirea şi realizar