Experimentul comunist, cu cortegiul lui de orori, a alienat comunităţi întregi, le-a pervertit prin "ruptura memoriei", îndepărtându-le de la evoluţia firească. Peste tot unde a fost impus, el a vizat un "om nou", nemaicunoscut în istorie, un om fără individualitate, iniţiativă şi spirit critic, topit în masa colectivităţii. Homo sovieticus a fost construit prin constrângere, educaţie uniformizatoare şi propagandă timp de peste şaptezeci de ani în "bastionul comunismului", Uniunea Sovietică, şi aproape cincizeci de ani în celelalte ţări ale lagărului socialist. Omul nou trebuia să fie lipsit de simţul proprietăţii, al ierarhiei axiologice şi al valorii personale, să-şi piardă dreptul la opţiune în atingerea scopurilor proprii; şi chiar să nu aibă scopuri proprii într-o societate a "egalilor", într-o lume nediferenţiată. Eşecul comunismului este, de acum, istorie, iar cauzele căderii lui sunt cunoscute. Dar, desfăşurarea "experimentului" a lăsat urme adânci şi revenirea la o societate "normală" nu se poate realiza fără dificultăţi. Tranziţia ridică probleme grave, cum ar fi reconectarea cu trecutul, învăţarea democraţiei şi asimilarea libertăţii individuale, redescoperirea iniţiativei şi asumarea competiţiei directe. într-o lume în care cetăţeanul se lăsa cu totul în grija tătucului-stat, care-i rezolva probleme de viaţă şi de moarte, o revenire la modelul existenţial anterior nu se poate face fără convulsii, fără inevitabile reacţii sociale sindromatice. Cu atât mai mult cu cât revenirea, reîntoarcerea nu se poate face cu "metodele" utilizate de comunism pentru lansarea experimentului său.La pas prin noua Rusie, cartea slavistului francez Georges Nivat, este o mărturie a dificultăţilor acestei reveniri în chiar "leagănul" comunismului, Rusia. Autorul nu îşi propune să teoretizeze modalităţile de depăşire a parantezei comuniste, să sugereze modele mai mult sau ma