Află unul dintre băieţii mei de nişte cursuri de vară pentru clarinetişti. Cursurile astea se ţin la Budapesta. Taxa de participare, 50 de euro. Trimite el un formular de înscriere, apoi soţia mea dă telefon la oficiul poştal, să ajungă şi cei 50 de euro la Budapesta. Dacă vrea să trimită dolari prin mandat internaţional, se poate. La Budapesta nu trimitem euro. Nu s-a făcut reglementarea. Păi atunci, spune nevastă-mea, trimit dolari. În contul… şi începe să spună despre ce cont e vorba. Femeia cu care vorbea, voce amabilă, o întrerupe. La instituţii nu trimitem mandate internaţionale. Numai la persoane fizice, şi trebuie să aduceţi dovada că expediaţi banii ca ajutor de întreţinere.

Nu se poate prin poştă, să încercăm la bancă. În blocul nostru, la parter, e filiala unei bănci. Ne cunoaştem cu funcţionarii de acolo din ziua în care le-am făcut o inundaţie.

Coboară nevastă-mea la bancă - imediat o recunosc două funcţionare. Doamna de la doi! Repede s-o ajute una dintre ele. Când aude ce vrea doamna de la doi, îi spune că trebuie mai întâi să-şi deschidă cont în valută. Nevastă-mea, curioasă, vrea amănunte. Află cam ce are de făcut să deschidă contul, apoi funcţionara îi spune că pentru operaţiunea cerută de ea comisionul băncii e de 50 de euro. Nevastă-mea mulţumeşte pentru informaţii şi se întoarce sus.

Cum să plăteşti comision băncii 50 de euro pentru atâta lucru?! Să te coste comisionul cât taxa de participare? Pune mâna pe telefon şi ia băncile la rând. Nu pierde vremea cu detalii, întreabă direct cât e comisionul. Peste tot pe unde a sunat, acelaşi răspuns - 50 de euro.

Îşi aduce ea aminte că are cont deschis la o bancă, parcă şi în valută. Sună repede la filiala din cartierul nostru a băncii. Aşa e, aveţi şi cont în valută, o voce politicoasă. Când aude asta, se mai linişteşte. Măcar nu mai trebuie s