Lucrarea de traducător a Irinei Mavrodin, copleşitoare prin vastitate şi diversitate, cuprinzînd autori - Dna de Staël, Dna de Sevigné, Camus, Faure, Gide, Ponge, Montherlant, Bertrand, Delacroix, Genette, Blanchot, Flaubert, Chaunu, Ricoeur, Cohen, Cioran, Bachelard, Proust, Rimbaud, Apperry, Nothombe, Cocteau, Courier, Laurens etc. - şi genuri - roman, eseu, studiu, scrisoare, aforism, poezie - dintre cele mai felurite, este constant însoţită de o reflecţie gravă, profundă, serioasă, puţin îngrijorată, despre experienţa traducerii şi statutul ingrat al traducătorului.La aceasta se adaugă dorinţa şi convingerea de a transmite şi împărtăşi bogata ei experienţă prin Ateliere de traducere, pe care le patronează de peste zece ani, prin masteratul de practică şi traducere literară pe care l-a iniţiat la Universitatea "Ştefan cel Mare" din Suceava, coordonarea colecţiei "Lettres roumaines" la Actes Sud, care fac cunoscută în Franţa şi în lumea francofonă literatura română şi, de puţină vreme, conducerea revistei Atelier de traduction (la Editura Universităţii Suceava). Toate aceste dimensiuni dau doar o idee despre ce înseamnă traducătorul deplin şi totuşi în căutare perpetuă a centrului de aur al facerii creatoare, care este Irina Mavrodin.

Trebuie să subliniem, de la bun început, că traducerea în viziunea Irinei Mavrodin nu este o teorie ce se cere aplicată, ci o practico-teorie, o reflecţie izvorîtă dintr-o experienţă care ţinea seama de ea, modificînd-o în acelaşi timp, un întreg în care cele două componente se hrănesc reciproc.

Vom încerca, în cele ce urmează, să ne oprim asupra unor repere în această reflecţie împrăştiată în cărţi, articole, interviuri care ar putea constitui, reunite, un manual pentru traducătorul în continuă formare şi totodată un crez şi o spovedanie a traducătorului experimentat.

Practico-teoria tra