Lucian Dan Teodorovici a alternat romanul cu volumele de povestiri şi, după romanul de acum doi ani, apărut tot la Polirom, Circul nostru vă prezintă:, roman care a avut parte de cronici de întâmpinare entuziaste, iată că revine cu o carte de proză scurtă cu un conţinut compozit. (Fac o paranteză pentru că nu pot să nu remarc înmulţirea volumelor cu sumar încropit, indiferent dacă sunt de eseuri şi critică literară sau de poezie, proză etc., un fenomen care sper să nu ia amploare în viitor până la cote îngrijorătoare. Să sperăm că este acum o perioadă de aşa-zisă aşezare şi salubrizare, necesară, dar temporară, în care autorii fac curat prin sertare înainte de a-şi realiza/publica proiecte mai unitare, închegate, oricum mai elaborate în sensul unei mize ridicate din start. N-aş vrea să cred că fragmentarismul postmodernist a devenit un alibi nu neapărat pentru sterilitate, dar pentru comoditate sau lipsă de vlagă. Destul de frustrant pentru criticii români să constate că, în ceea ce-i priveşte pe prozatori, doar Mircea Cărtărescu are curajul şi conştiinţa necesară să lucreze la un proiect romanesc cu o miză cu mult peste medie. Să nu ne amăgim că postmodernismul a impus definitiv şi irevocabil neîncrederea în marile naraţiuni şi că minimalismul său ludic s-au opune fundamental proiectelor romaneşti de amploare. La judecata critică, tot un Ingenios bine temperat şi o Femeie în roşu vor face cinstea postmodernilor!) În fine, revenind la cartea lui Lucian Dan Teodorovici, să spun că este alcătuită din trei părţi distincte şi bine delimitate. Să le luăm pe rând.Prima secţiune, supraintitulată Gândacii, cuprinde câteva proze reluate dintr-o carte mai veche, Lumea văzută printr-o gaură de mărimea unei ţigări de marihuana (Editura Fundaţiei Constantin Brâncuşi, 2000), intruvabilă datorită proastei editări, proze cărora li s-au adăugat unele texte inedite din aceeaşi pe