Motto: "Ce am putea opune dispariţiei
din abis în abis
şi acele minunate detalii
ce fac un destin o urmă
şi piatra stă acolo
zece mii de ani
dar omul un om chiar
un anumit om orice ar
face şi gândi cum ar
putea concura piatra
poate prin curiozitate
frică debordantă uimire
şi vis incandescent"
făclie nebună
în plină amiază
ce nebun
în plină amiază
ochii mei sutiene funebre
luminează visează
ziduri lungi lungi lungi
acel ceva teribil ce nu e realitate
pentru că e mai mult decât realitatea
ce nu e vis ci trezire învăluind lucid
ochii mei sutiene funebre
verzi verzi de primăvară
ce sâni de fecioară stâncoşi
noaptea preaplini
degetelor morţii
grei de febră se lasă
sfâşiaţi sfărâmaţi surâşi în spume
(1972, Cluj, pe zidul ce desparte Calea Turzii de Cimitirul Házsongárd)
căderea în film
la prima vedere pare o nimica toată
la a doua parcă ar fi o adâncire
în ceva deja de demult ştiut
apoi devine din ce în ce mai neobişnuit
de te scoate pe neobservate din apele tale
şi prins în mrejele ei uiţi de unde ai pornit
laptele fuge pe plită ţigarea te arde
