O pasare s-a incurcat, zilele trecute, in firele electrice ale unui stalp de inalta tensiune. Biata zburatoare piuia sfasietor, neajutorata, acolo, sus, pana cand a zarit-o un gardian public. Omul, cu O pasare s-a incurcat, zilele trecute, in firele electrice ale unui stalp de inalta tensiune. Biata zburatoare piuia sfasietor, neajutorata, acolo, sus, pana cand a zarit-o un gardian public. Omul, cu instruirea facuta, cu suflet bun, a gasit prin preajma un bidon de metal pe care sa se cocoate, a apucat ce i-a cazut in mana mai lung - o ranga de fier - si a purces sa salveze pasarea. Rezultatul, asa cum l-am vazut seara, pe ecrane, la stiri: gardianul carbonizat, intins pe asfalt, langa un ghem de pene parlite. Imaginea aceasta mi s-a aprins in creier luni dimineata, cand am vazut primele secvente ale exploziei de la Mihailesti. De-atunci, ochiul sticlos al pasarii mi s-a lipit de memorie ca o pata, de nesters, de forma Romaniei. Un sofer pleaca duminica noaptea din Craiova, cu un tir incarcat cu saci de azotat de amoniu, traverseaza Capitala si, la Mihailesti, adoarme la volan. Vehiculul se rastoarna in sant, la ora cinci fara un sfert in cabina izbucneste un incendiu. De aici, pana la ora fatidica cinci cincizeci si cinci, lucrurile o iau razna spre tragedie. Soferul n-a fost avizat asupra pericolului marfii pe care o transporta, pentru ca in Romania, spune producatorul, un sac cu NH4NO3 e la fel de inofensiv ca un sac cu faina trei nule. Politistii chemati degraba au avut o singura grija: sa fluidizeze traficul si sa schimbe impresii cu lumea stransa la fata locului. Nici un moment nu le-a trecut pe sub cascheta ca - fie ea si plina cu butoaie de bere - o masina care arde poate exploda in orice moment si, deci, zona trebuia imediat izolata. Pompierii, pentru care intra in atributiile de serviciu sa stie ca azotatul de amoniu la foc deschis e o bomba si carora proto