Eu, daca as avea o avere de 4-5 miliarde de lei, obtinuta legal si fara sa fac afaceri cu statul in calitate de functionar public, numai de-a naibii as intra in politica. Fiindca mi-as permite sa-i dau cu tifla oricarui constantean cu pretentii de mare afacerist care ar incerca sa ma cumpere, sa ma faca sa inchid ochii la matrapazlacuri si sa favorizez afaceri ilegale. Cand in politica intri cu pantalonii rupti in fund si iesi cu buzunarele doldora si cand te gandesti ca asta a devenit un obicei constantean, mai ca pentru data de 6 iunie imi vine sa pun stampila pe miliardarul onest, care si-a produs averea prin munca lui si care s-a decis sa faca ceva si pentru comunitatea in care traieste. Acest rationament ar putea parea unul demagogic, partizan, ieftin. Numai ca, din pacate, viata confirma exact valabilitatea teoriei omului bogat intrat in politica, si nu a sarantocului ajuns demnitar. Nu cred ca mai este nevoie sa demonstram ca marile averi din Constanta, majoritatea lor, isi au originea in politica. Marii miliardari de carton ai PSD sunt exact cei care au condus judetul din 1990 incoace si care, multi dintre ei, la acea vreme nu aveau nici dupa ce bea apa. Pentru ca ei sa se imbogateasca, mii de oameni au saracit cumplit si s-au transformat in cersetori de stat, pe care baronii locali ii miluiesc cu ajutoare de la buget. Dincolo de averea unui om, mult mai importante sunt caracterul, naravul aristocratic, finetea comportamentului public. Aceste valori nu se pot cumpara niciodata cu bani, indiferent cata avere ai putea acumula muncind din greu la saiba, cot la cot cu angajatul. Este o chestie de educatie, de nascare. Sangele albastru ti-l da Dumnezeu sau il mostenesti. De cumparat, n-o sa-l cumperi niciodata. Multi oameni bogati au aparut dupa 1990, unii cu averi impresionante. Dintre ei, insa, putini au distinctia de miliardar cu vocatie, care simte afacerea pe