Cînd cu gene ostenite, regizorul de emisie închide prompterul şi în timp ce pe ecran rulează genericul de final peste imaginea clasică în care prezentatoarea îşi fojgăie hîrtiile de pe pupitru şi-şi închide-deschide-închide-deschide pixul, privirea ei rimelată alunecă melancolic undeva în colţul studioului şi un zîmbet misterios îi flutură abia perceptibil peste rujul Dior color stay. Nu, nu se gîndeşte, cum ar proceda orice femeie normală cînd pleacă de la serviciu, la vreo tocăniţă pe care, drapată în şorţuleţul Dolce & Gabbana, ar putea s-o înfăţişeze familiei la ceas de seară. Gîndul îi pluteşte lin, dar fix în direcţia laptopului la care, tîrziu în noapte, o să scrie... versuri. Primele circulă deja oarecum trist pe sub coafura bine înţepenită cu fixativ: Cînd vorbe de dor şopteşti/ Mereu cînd lîngă mine eşti / În tine mă pierd şi mă regăsesc / Şi atunci înţeleg cît mă iubeşti. Bine, aici am încurcat puţin borcanele, versurile de mai sus nu au nici o legătură cu prompterul, ele aparţin nu unei crainice de ştiri, ci unei actriţe, fostă miss (sursa: rubrica Cenaclul "Rică Venturiano" din Academia Caţavencu). Ideea e că scenariul de mai sus se poate manifesta oriunde: în faţa prompterului, la paralele, la sol sau pe bîrnă, pe podiumul de miss, chiar şi

în preajma mixerului (mixerul de radio, nu cel cu care face mama maioneză), va să zică, oriunde vieţuiesc şi muncesc vedetele. Da, vedetele noastre scriu poezie. Fie ele prezentatoare de ştiri, cîntăreţe, gimnaste, miss sau animatori de radio, vedetele noastre au suflete groaznic de simţitoare, indiferent de sex şi de domeniul în care activează: O, Doamne, ce blesteme ispăşesc / De-n viaţă nici o fericire nu găsesc. Departe de mine gîndul că fiorul liric ce ne bîntuie showbiz-ul ar fi vreun fenomen indezirabil. Sînt perfect de acord ca vedetele să scrie poezie, în definitiv românul s-a născut poet, de-ab