* Cristian Preda, Mic dicţionar de gîndire politică liberală. Prefaţă de Daniel Barbu, Editura Humanitas, 2004. În istoria recentă a României s-a putut adesea constata la oamenii politici ai vremii folosirea unor termeni de bază ai gîndirii politice în contexte şi cu sensuri total diferite decît înţelesul lor universal. De asemenea, nu de puţine ori, limbajul folosit de politicieni nu include cuvinte care în democraţii avansate au intrat deja în vocabularul de bază al conducătorilor. Frecvenţa ezitărilor, a incomprehensiunilor, a mutilărilor, recurgerea la cuvinte din altă sferă decît cea a vocabularului politic sînt simptomele unui soi de dislexie ce ar putea fi clasificată în cel puţin patru tipuri diferite: unii dintre politicienii de astăzi sînt continuatori, în vorbe şi fapte, ai tradiţiei comuniste; alţii, care-şi revendică statutul de continuatori ai tradiţiei democratice interbelice, folosesc adesea un limbaj care pentru majoritatea cetăţenilor de acum pare din altă lume; apoi, pentru cei care n-au apucat o şcoală mai bună, este uneori foarte dificil să înţeleagă pe deplin sensurile unor noţiuni abstracte, cum ar fi contract social sau neoliberalism; în fine, ignoranţa, exprimată prin folosirea abuzivă a termenilor, depăşeşte cîteodată limitele oricărei înţelegeri şi frizează patologicul. Recenta apariţie a Editurii Humanitas îşi propune să

corecteze aceste anomalii. Dicţionarul alcătuit de Cristian Preda, conferenţiar (şi decan) la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti, stabileşte - pentru prima dată în istoria postcomunistă a României - terminologia de bază a democraţiei, cu sensurile (şi contextul) de bază al cuvintelor care ar trebui să fundamenteze acţiunea politică. "Lista" lui Cristian Preda cuprinde 111 intrări cu articole de dimensiuni egale (circa 2.000 de semne) ordonînd alfabetic, de la A (absolutism) la V (vot) noţ