Piramida culturii Eu vin din lumea cuvîntului scris, am terminat Facultatea de Litere la Universitatea din Bucureşti, m-am specializat în critica de teatru, de 13 ani lucrez la România literară, am făcut cronică de teatru şi la Radio Europa Liberă, iar de doi ani realizez la TVR o emisiune despre oameni valoroşi. Este un pariu important pentru mine, pentru că am crezut întotdeauna cu tărie în forţa cuvîntului scris, în felul în care este elaborat, gîndit şi meticulos aranjat pe foaia de hîrtie. În disputa dintre televiziune şi cultură îmi recunosc propriile dileme şi simt că trăiesc într-un paradox: mă întreb tot timpul dacă trebuie să rămîn în televiziune sau să plec, să-mi văd de scris şi să fug de o lume care te acceptă foarte greu, te devorează, chiar ar fi fericită să scape de tine, mai ales dacă se întîmplă să-ţi crească puţin audienţa, fie ea şi după miezul nopţii. Sînt un hibrid, nu sînt om de televiziune, ci un om care încearcă să transmită într-un mod cît mai plăcut un mesaj. Încerc să invit în emisiune oameni foarte valoroşi şi mai puţin cunoscuţi, lăsaţi cumva într-un con de umbră de neglijenţa noastră cotidiană. În televiziunile comerciale, vedetele se plimbă de pe un canal pe altul pînă la suprasaturaţie. Eu încerc să invit în emisiune altfel de oameni, să-i descopăr o dată cu telespectatorii, să creez o stare emoţională şi să arăt faţetele lor mai puţin cunoscute. Nu este uşor, pentru că se merge în general pe drumul bătătorit al prezentării cîtorva nume cunoscute, care domină spaţiul public. Cred însă că piramida culturii stă pe o bază foarte solidă, aşa încît merită să arăţi lucrurile şi altfel, să acorzi atenţie şi celorlalţi, nu numai vîrfului foarte vizibil. De pildă, ciclul pe care l-am deschis în toamna trecută a început cu Ion Cucu, fotograful Uniunii Scriitorilor de zeci de ani. Mi s-a spus că risc invitîndu-l, pentru că nu e destul de