Zburăm, zburăm,
dar nu destul... Grăbit, cu cămaşa transpirată pe spate, căci a venit vara, cu sacoşa de 1 leu plină cu lucruri din care cîteodată iese un miros nu tocmai plăcut de mîncare cam stătută, aşteaptă autobuzul 101 omul de mijloc. Clasa de mijloc începe pe la 5.30 dimineaţa, în fiecare zi. Începe mereu, dar nu se termină niciodată. Miercuri seara, la o emisiune bombastică a unui realizator la fel de bombastic precum marii moguli ai istoriei, un analist economic foarte cunoscut face o afirmaţie care pe mine, la vîrsta mea de 22 de ani, m-a frapat oarecum: Clasele sociale cu care ne obişnuiserăm au dispărut deja. Continuarea s-a lăsat aşteptată, dar nu a venit. Tot ce am dedus eu este că, probabil, în viziunea respectivului se instaurează deja o nouă ordine socială. Nu răstălmăcesc, asta am înţeles eu! Aşa mi-am amintit de tema Dilemei vechi: clasa de mijloc. Păi atunci ce mai e de spus dacă la noi deja nu mai există această ierarhizare socială? Cum îl vom numi sau unde îl vom situa pe cel care conduce un X5? Burghez nu e, moşier nici atît. Hic! Dilemă mare! Clasa de mijloc la noi: oricum, chiar dacă ne place sau nu, chiar dacă spunem sau nu, ierarhizarea există în continuare. Clasa de mijloc e tot aici şi o duce la fel. Mereu de la 5.30 de dimineaţă. Clasa de mijloc începe cu şoferul de pe 101 şi se termină undeva pe la profesorul de liceu. Aşa mi s-a sugerat, dar eu nu cred. Clasa de mijloc este locul, sau mai bine spus este nivelul în care se încadrează foarte bine românii care nu au ştiut să aleagă. Aici sînt toţi cei care discută, polemizează, sînt veşnic nemulţumiţi, dar nu fac nimic pentru că, unu la mînă, nu ştiu ce, doi, nu ştiu cum, trei, sînt prea proşti ca să facă şi, în cele din urmă, patru, se complac în situaţia în care se află. Fac greve peste greve, ameninţă şi strigă, dar totul e doar foc de paie. Clasa de mijloc la ei: sînt cei
