(din istoria comunismului rural) În deceniile comunismului, repartiţia de la finele facultăţii era evenimentul major din viaţa tutelată de stat a junelui absolvent. Repartiţia nu avea de-a face cu concurenţa, ci cu dorinţa regimului de a controla totul, inclusiv mobilitatea socială. Adevărata miză a repartiţiei de stat nu era cum să ajungi unde erai plantat, ci cum să scapi de acolo. Şi uite-aşa, cititorule, se face că, prin '84, un absolvent de Fizică de la Timişoara este repartizat într-o comună de prin Tulcea, ca profesor. Resemnat şi totuşi entuziast, junele ajunge la post, cunoaşte colegii din cancelarie şi primarul, se bucură de arămiul toamnei şi de roşul din obrajii elevilor şi trece la treabă. Ar fi o mică problemă - i-a spus directorul; clasa la care vei fi diriginte este cam cu probleme, ştii mata, mai zurbagii, mai amărîţi, asta e, e singura disponibilă etc. No problem: noul profesor a cumpărat un borcan cu hamsteri şi i-a dat în grijă clasei - ca să-i responsabilizeze pe elevi -, le-a fost şi diriginte şi tată şi mamă, le-a dat consultaţii private cu privire la probleme pentru care, în clasa a VIII-a, un copil de la ţară nu prea găseşte interlocutor ş.a.m.d. Ar mai fi o problemă - i-a mai spus directorul junelui diriginte, peste vreo trei luni, în miez de iarnă. Noi, aici, ne-am gîndit că dumneata ai putea intra în partid, eşti tînăr, trebuie să ai şi activitate pe linie, am văzut că-n facultate nu te-ai omorît cu asta, dar acum gata, nu mai eşti student, îţi spun ca un tată etc. Profesorul de fizică a spus că vrea, evident - dar cu o condiţie: să fie dată afară din partid doamna X de la Sfat, care primeşte curcani ca să dea repartiţie la butelii. Ori ea, ori eu! Mai trecut prin viaţă, domnul director i-a răspuns: Măi băiatule, eu ştiu că vrei să pleci de-aici, te simt, dar înţelege şi tu că de mine depinde dacă pleci sau rămîi. La care dascălul f