Un cal in ploaie. Nedespartita viata a lui Nitica din Suslanesti de Suru, . calul lui mai frumos decat Ducipal . Din ierburile groase, verde-smarald ale dealurilor izbucnesc spre cer milioane de pomi infloriti si ploaia de vara ii cuprinde, ii mangaie, ii curata si ii face stralucitori. Magurile molcom...

Un cal in ploaie

Nedespartita viata a lui Nitica din Suslanesti de Suru,

calul lui mai frumos decat Ducipal

Din ierburile groase, verde-smarald ale dealurilor izbucnesc spre cer milioane de pomi infloriti si ploaia de vara ii cuprinde, ii mangaie, ii curata si ii face stralucitori. Magurile molcome ale Suslanestilor par coplesite de un fel de jungla care creste din adancuri, o jungla sclipitoare, peste care cineva a imprastiat jerbele culorilor primaverii. Merii si prunii si-au deschis catre cer flori enorme, forta uriasa a vietii face sa tremure aerul deasupra copacilor, face ploaia sa para fierbinte, face norii sa fiarba deasupra si melcii sa misune prin hatisurile mustinde ale ierbii.

Sunt case vechi, cu pridvoare din lemn impodobit, case cu ziduri groase, asa cum se faceau pe timpuri, si acoperisurile lor sunt pete caramizii scufundate printre florile livezilor. Un drum larg taie satul si ploaia in doua, in timp ce o lumina aurie izvorand dinspre apus unge cu miere aerul. Ei, si pe drumul acesta ud si lucios, in care se reflecta spinarile dealurilor si bratele inflorite ale pomilor, merge un cal alb. Pe el, calaretul are spinarea dreapta, tinuta mandra, leganarea blanda. Calul merge la pas, picaturile ploii si lumina groasa ii face sa para ireali.

Se apropie, si atunci vad ca omul poarta un clop mocanesc pe cap, ca e un batranel tantos si uscativ, ca e mic de statura dar atos, ca e blond ca un viking si ca are ochii albastri. Calul cel alb nu are sa si nici frau, numai asa, un capastru subtirel petrecut peste gat