Să presupunem că sînteţi şef de echipă şi Gheorghe, un muncitor din echipa dumneavoastră, încalcă foarte des programul de lucru, aşa cum este el stabilit prin contract, dar, pînă la urmă, termină totdeauna ce are de făcut. Cum aţi proceda? 1) Îl sancţionaţi; 2) Nu interveniţi. Aceasta este o întrebare de chestionar sociologic de natură să "măsoare" comportamentul contractual. Comportamentul (pe cît posibil) şi nu atitudinea, adică nu ce părere aveţi despre o relaţie contractuală, ci cum aţi proceda concret într-o astfel de situaţie? Nu aş fi amintit vreodată în paginile Dilemei vechi despre aceste îndeletniciri sociologice ce pot părea prea tehnice dacă nu aş fi avut recent o surpriză pe care o consider semnificativă într-un context şi mod mult mai generale. Iată despre ce este vorba. Discutînd într-un grup de vreo 20 de masteranzi (toţi angajaţi, unii chiar în organisme internaţionale) despre astfel de probleme "tehnice" legate de cultura economică, atitudini culturale faţă de muncă şi alte asemenea, am dat şi acest exemplu cu gîndul să ilustrez cu cifre relativa lipsă de "comportament contractual" a "muncitorului român". Nu ştiu ce-mi veni însă şi, înainte de a purcede la demonstraţia mea didactică, i-am întrebat şi pe ei cum ar proceda în cazul de mai sus. Toţi au răspuns, la unison, că nu ar interveni. De ce? - m-am interesat eu, intrigat. Ca să nu stric coeziunea grupului, zice unul, deoarece scopul e să-ţi termini treaba, nu să vii la timp, explică un altul, deoarece important este dacă eu am încredere în Gheorghe că va face ce are de făcut, restul e birocraţie - convin apoi oarecum cu toţii. Iar birocraţia, ştim şi noi, este un lucru rău! Nu este vorba, evident, despre un sondaj de opinie reprezentativ şi ar fi aberant ca cineva să tragă de aici concluzia că aşa-i românu'. Totuşi, unanimitatea şi firescul acestei soluţii pot fi considerate cel puţin sim