* Tema oferită este una incitantă. Nu pentru că neapărat noi, de dincolo, am avea lucruri extraordinare de povestit, ci pentru că, trecînd de cortina birocraţiei româneşti, am avut plăcerea să gustăm din fructul zemos al unei democraţii adevărate. ÎnĘcazul meu, cea americană. Neputinţa unui sistem administrativ, îmi place să cred că nu vine din reaua voinţă a indivizilor care îl alcătuiesc, ci dintr-o neconcordanţă cu "normalul" a întregului angrenaj. Buna intenţie individuală se sparge, bănuiesc, la atingerea unei orînduieli pietrificate, probabil moştenite din vremurile nu de mult apuse.ĘÎnsuşi sistemul politic în România nu este creat pe fundamente de merit care să incite politicianul şi, la rîndul lui, administratorul social la excelenţă. Dar aceasta este, însă, o altă discuţie... Cel mai bun argument este exemplul şi, din nefericire, aş spune, eu am unul. Locuiesc în Sacramento, capitala Californiei, oraşul unde, după estimările noastre, s-ar afla între zece şi cincisprezece mii de români. Mulţi dintre ei cu drept de vot. Pînă acum, singura variantă de a vota era deplasarea în San Francisco, adică vreo patru ore de condus tur-retur, distanţă care, chiar pentru o ţară de globe-trotteri precum este America, rămîne sesizabilă. Aşa încît, ştiind că se apropie alegerile din noiembrie, am telefonat la consulatul românesc din Los Angeles pentru a deschide un centru de vot în Sacramento,Ęunde o doamnă cu vocea plinuţă m-a asigurat că voi primi un răspuns în cîteva zile. Au trecut săptămîni, nimic nu s-a întîmplat, aşa că, acum cîteva zile, am mai lăsat un alt mesaj pentru a fi contactat. Nu doream decît să ştiu dacă există o posibilitate legală de a duce la îndeplinire aşa ceva, cu atît mai mult cu cît pot pune la dispoziţie clădirea unde îmi desfăşor activitatea de asigurări. În paralel, am trimis şi un e-mail, tot la consulat, care, probabil, s-a pierdut în ete