Într-o lume din ce în ce mai complexă, rolul geopoliticii nu mai este acela de a trasa o anumită politică ce trebuie urmărită în viitor, ci mai degrabă de a mări gradul de vizibilitate al evenimentelor internaţionale în plină derulare. Repetăm: gradul de vizibilitate, de înţelegere cît mai profundă a resorturilor ce pun în mişcare complicata dinamică a raporturilor internaţionale contemporane. Observaţia este valabilă şi pentru înţelegerea atentatelor teroriste din ultima perioadă, care au bulversat relaţiile internaţionale clasice şi vor fi motorul strategic al acestora pentru perioada de timp următoare. Fenomenul terorismului nu poate fi înţeles şi nici încadrat în grila de analiză cu care ne obişnuisem în primii ani, destul de euforici, care au urmat încheierii războiului rece. Trăim o perioadă în care ideologiile politice fondate pe utopiile sociale ale secolului XIX s-au prăbuşit. Senzaţia de insecuritate, de spaimă chiar, în faţa unei ameninţări incontrolabile este mai prezentă ca niciodată, nu numai în rîndul oamenilor obişnuiţi, ci şi printre factorii de decizie. Acest sentiment este amplificat în mare măsură şi de marile canale informaţionale, care instrumentalizează neliniştea în scopuri comerciale, răspunzînd astfel într-o manieră indirectă aşteptărilor celor care se află la originea unor astfel de acte. Cunoştinţele noastre despre motivaţiile profunde care stau la baza actului terorist continuă să fie trunchiate, viciate de patimă sau pur şi simplu de neputinţa de a înţelege ceva care depăşeşte puterea noastră de pătrundere. Pentru a utiliza un termen geopolitic consacrat, reprezentarea mentală a actului terorist pe care o construim în lumea occidentală se găseşte foarte departe de ceea ce a stat cu adevărat la baza producerii acestuia. La rîndul său, cel ce comite sau prepară un act terorist are o altă reprezentare asupra noastră, a preocupărilor