Cel care a îngenuncheat Uniunea Sovietică la doar cîţiva ani după ce i-a spus lui Gorbaciov, la prima lor întîlnire de la Rejkiavik: "Vom intra amîndoi într-o competiţie foarte dură şi eu am să înving"... Cel care pleca de la Casa Albă, după 8 ani în care a ridicat o economie prăbuşită, a asigurat o creştere economică nemaîntîlnită de atunci (nici măcar dulcii ani ai erei Clinton, cu ai lor 2,6% creştere economică, nu au atins cei 3,2% ai erei Reagan), a redus impozitele cu 25%, a dus şomajul de la 9,7% la 5,5%, a coborît inflaţia de la 13,5% la 4,1%, şi spune, nostalgic, "Una peste alta, nu e rău. Nu e rău deloc!"... Cel care a strigat, în plină perestroika, de lîngă poarta Brandenburg: "Domnule Gorbaciov, dacă vrei să te credem, dărîmă acest zid!"... Cel care devine, la inaugurare, cel mai vîrstnic preşedinte pe care l-au avut vreodată SUA, încheie 8 ani de preşedinţie cu cea mai înaltă popularitate pe care a avut-o, vreodată, un preşedinte american la final de mandat şi rămîne în viaţă 93 de ani, fiind cel mai longeviv preşedinte american... Cel cu umor atît de savuros - "Am dat ordine clare ca, pentru chestiuni care ţin de siguranţa naţională, să fiu trezit la orice oră, chiar dacă mă aflu într-o şedinţă de guvern" sau "Mă întreb uneori ce s-ar fi ales de cele zece porunci ale lui Moise dacă ar fi trebuit să fie trecute prin Congres" sau "Politica nu e o meserie rea. Dacă reuşeşti, sînt multe recompense, dacă te faci de ruşine, poţi oricînd să scrii o carte" sau "Nimic în viaţă nu e mai încîntător decît să fii împuşcat fără nici un rezultat" sau "Cele mai terifiante cuvinte în limba engleză sînt: I am from the Government and I am here to help"... Cel care a personificat America, cu tot cu Hollywoodul, cu caii săi, cu siguranţa de sine, cu optimismul, credinţa şi puterea sa... Cel la a cărui moarte, Papa Ioan Paul al II-lea suferă ca la pierderea unui tovară