Filme documentare la Cannes
Doua filme importante luau premii la Cannes in 1956 si 1958: Lumea tacerii al lui J.Y. Cousteau si La Malle si Sena a intilnit Parisul de J. Ivens. Erau etichetate ca documentare artistice si erau adevarate poeme cinematografice, primul despre lumea din adincurile marilor si oceanelor, cu filmari subacvatice realizate in premiera, iar celalalt film, cu un echilibru perfect intre imagine, text (poem de J. Prévert) si muzica, era considerat aproape un film de dragoste.
Cistigator in 2004 la „Palme d’Or“ a fost tot un documentar artistic, Fahrenheit 9/11 de M. Moore, din pacate fara nici o legatura cu cele doua filme de referinta prezentate mai sus si nici macar cu vreo pseudo-trimitere la celebrul film al lui F. Truffaut Fahrenheit 451 (temperatura la care arde hirtia – cartile – intr-o lume unde totul pare sa fi fost deja trait). De fapt, acest film este o satira politica vehementa la adresa guvernarii lui G.W. Bush din ultimii 4 ani.
Tusa este groasa, iar acuzatiile nu par intotdeauna acoperite de probe. Clanul Bush este ba familia Ewing din Dallas, ba echipa texana din Bonanza. Compania producatoare Disney a refuzat sa difuzeze filmul inaintea alegerilor, dar probabil ca acum va fi fortata de imprejurari (premiul luat) sa o faca. Casa Alba a declarat ca America actuala este o democratie adevarata, in care fiecare isi poate exprima liber opiniile, vezi Michael Moore.
Competitia
Dar cum s-a ajuns aici? Ce s-a intimplat la Festivalul de Film Cannes 2004? De ce un juriu dominat de patru americani si condus de Quentin Tarantino a luat aceasta decizie controversata (chiar antiamericana), spre satisfactia publicului si a criticii franceze (declarate fatis antiamericane)?
Pe croazeta, totul a inceput in stil obisnuit: cu o greva, de aceasta data a intermitentilor (personalul auxiliar de pe platou
