Avea doar 25 de ani cand a cunoscut teroarea inchisorilor rosii. A trecut, o vreme, si prin reeducarea de la Pitesti - Gherla si a ispasit, in total, 16 ani de munca silnica. Dar suferinta, care pe multi i-a doborat, pe el l-a inspirat.
3 septembrie 1951. Penitenciarul Gherla. Holuri intunecoase, celule inguste, supraaglomerate. In camera 99 intra, cu pas nesigur, saizeci de detinuti politici. Sositi de la Pitesti. N-au idee ce cauta in acea camera unde nu mai fusesera niciodata. Se asteapta la orice, de cand au intrat in puscarie nici un eveniment neanuntat nu a adus ceva bun.
Inchisoarea vuieste de zvonuri despre "Reeducare". Coordonatorul prin mana caruia au trecut le spusese: "Vom face sa fie si la dumneata ceva deosebit!". Un detinut se duce intr-un capat al camerei, cere liniste si incepe sa vorbeasca.
Ceilalti incremenesc. Nu-l recunosc, nu l-au mai vazut printre ei. Vorbele lui ii tulbura de asemenea: "S-a terminat cu banditismul! In inchisoare se va face o reeducare"... maraie omul. Infrigurati, ceilalti asculta cu ochii impaienjeniti. "Cine e de acord cu aceasta reeducare sa treaca in stanga mea, ceilalti sa se dea de-a dreapta camerei", tuna oratorul.
Fiori de gheata aluneca pe spinarile ascultatorilor. In 10 secunde s-au inchis ferestrele si s-au stins luminile. In bezna zilei, s-a mai auzit doar un "Pe ei!". Asa si-a inceput Traian Popescu, pe atunci in varsta de 28 de ani "reeducarea". Au urmat patru luni de schingiuri si mutilari.
Arestarea
Traian Popescu s-a nascut in august 1923, in Bucuresti. In '43 a intrat la Politehnica, dar si la Academia Comerciala, pe care n-a mai apucat sa le termine, fiind arestat in primavara lui 1948, cand isi pregatea proiectele finale.
Vinile? In '44 protestase cot la cot cu colegii sai pentru ca anul universitar se deschisese fara serviciul reli
