De curind a avut loc la Cluj o noua masa rotunda la care au participat membrii Centrului de Cercetare a Imaginarului (Phantasma). Dezbaterile au avut ca punct de plecare un text al lui Marius Jucan, cu titlul Trasaturi ale tranzitiei culturale romanesti. Reconstructia societatii civile dupa 1990, text extrem de dens si, in acelasi timp, nu lipsit de provocari. Definitia modernitatii ca „o tranzitie de forme culturale“, prezenta sau absenta unei „constiinte a crizei“, „descoperirea vulnerabilitatii culturii nationale, mitizate ca depozitara a unei esente culturale distincte si transcendente“ au constituit tot atitea motive de investigare a tranzitiei culturale romanesti, pe care autorul le-a articulat intr-un discurs cu o trena usor sceptic-amara. Temele dezvoltate – „credinta religioasa si increderea sociala“, „romanul generic“, „absenta unei societati civile“ sau ideea extrem de incitanta a „tranzitiei romanesti continue“ – au constituit liniile de forta ale dialogului.
Intrebarii lui Corin Braga despre o posibila simetrie intre doua momente de criza, cel al intrarii in comunism si cel al iesirii, i s-a raspuns cu o definitie care situeaza termenul de criza dincolo de ocurentele lui momentane, intr-o anumita curgere: criza este de fapt o „criza a reprezentarii despre noi insine“, asadar, o absenta a constiintei crizei care s-a manifestat in perioada comunista si nu a incetat pe deplin nici pina azi. „Procesul de dezincintare“ a intelectualilor, „trezirea“ de dupa 1996, care a urmat increderii lor naive ca stiu incotro trebuie sa se indrepte Romania, ar constitui adevaratul act de nastere al „constiintei crizei“, atitudine absenta din entuziasmul imediat postdecembrist (Horea Poenar).
Sanda Cordos a tinut sa remarce si asertiunea interesanta a dependentei dintre credinta religioasa si proprietate, ambele participind la constituirea unui mod
