Paraziţii au comis-o din nou pe ultimul single: Muzica e prima voce: Jos cenzura! / Acţiunile voastre ne alimentează ura / Ne aude oare cineva? Jos cenzura. Larry Flint citeşte pe prompter cîteva vorbe de bun-simţ despre libertatea de exprimare. În videoclip apar Mircea Toma, Naşul de la Prima TV şi alţii, doar pentru a repeta refrenul: Jos cenzura! Posterul de promovare îl înfăţişează pe Andrei Gheorghe crucificat, cu tricolorul drapîndu-i părţile ruşinoase (parcă aşa le zice, nu?). Totul e de-o banalitate strigătoare la cer. Protestezi împotriva încălcării dreptului la liberă exprimare şi nu găseşti un slogan mai creativ decît Jos cenzura, te afişezi cu persoane îndeobşte cunoscute pentru gura lor slobodă (Larry Flint, Andrei Gheorghe) sau care luptă pentru slobozirea gurii altora (Mircea Toma) ori, şi mai rău, cu admiratori făţişi (în videoclip apare Despot de la Viţa de Vie, care aproape că i-a cedat trofeul lui Cheloo la premiile MTV - favoritism pe faţă). Textul nu e nici el spectaculos: poate nu ştiai că libera exprimare e un drept "cîştigat în Revoluţie" şi "garantat de Constituţie", ori că, dacă unii "au închis OTV" pot urma oricînd "MTV, Atomic, Prima şi PRO TV". În plus, videoclipul îţi oferă in nuce filosofia Larry Flint: "oamenii nu-şi dau seama", zice individul, "cît de uşor poate fi pierdută libertatea; libertatea poate fi pierdută odată cu interzicerea unei reviste sau a unui videoclip"... Extraordinar, nu ştiai chestia asta? Era nevoie să vină Larry Flint să ţi-o spună? E necesar să auzim banalităţile astea debitate de o trupă de hip-hop care-şi cerşeşte dreptul de a înjura ca la uşa cortului? Şi ce-i cu alăturarea asta dubioasă: Cheloo, Ombladon, Freaka, Despot, Andrei Gheorghe, Naşu - înţeleg, dar... Mircea Toma (persoană fină)!? Am o mare problemă cu oamenii care gîndesc ca în paragraful de mai sus. Cu oamenii care acceptă ca rudimentele f