Acest domn şi coleg GGM care, deşi a cucerit premiul Nobel pentru literatură şi opera sa atinge tiraje enorme, îşi permite să declare - cu impertinenţă - că scrie pentru un pumn de prieteni. Acest domn şi coleg Jules V. care, în timp ce unii scriau Fraţii Karamazov, Demonii, Învierea, el nu găsea ceva mai bun de făcut decît să publice Ocolul pămîntului în 80 de zile, De la Pămînt la Lună, 20.000 de leghe sub mări, Phileas Fogg al lui fiind la fel de etern, scandalos de etern, ca prinţul Mîşkin, Idiotul. Aceşti trei tineri domni germani, toţi avînd prenumele Friedrich, care în 1789, la aflarea veştii că la Paris a fost revoluţie şi a căzut Bastilia, plantează în apropiere de Tübingen un arbore al libertăţii şi dansează, cîntînd, în jurul lui, incapabili - deşi aveau geniu - să prevadă cîţi oameni inteligenţi, în secolele următoare, vor considera această revoluţie o nenorocire, fiindcă din ea s-ar fi născut teroarea comunistă. Acest domn şi coleg Alexandr S., duşman declarat al Puterii Sovietice, care nu găseşte lector mai bun pentru prima sa capodoperă (poate şi singura...) decît în Alexandr T., directorul unei reviste literare anticonformiste din Moscova, un laureat al Premiului "Stalin", membru în C.C. al Partidului bolşevic, poet din ale cărui versuri nici un soldat, pe front, nu-şi făcea ţigară, ceea ce lui A.S. i s-a părut un argument decisiv pentru a-i acorda încredere. Acest (mai degrabă "tovarăş" decît) domn Alexandr T. care, după ce citeşte nuvela lui Alexandr S., unde pentru prima oară se descria viaţa unui deţinut într-un lagăr sovietic de muncă, pleacă de nebun de-acasă şi trece prin cafenelele Moscovei să-şi anunţe confraţii că a apărut, în U.R.S.S., un nou geniu literar. Acest domn coleg Franz K., un iresponsabil dacă a putut să-i ceară celui mai bun prieten să-i ardă toate manuscrisele, fără să se gîndească, în orgoliul său criminal, cum am fi tr