(în Teatrul de Operetă) Agitaţie ieşită din comun în faţa Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian", în seara zilei de sîmbătă, 22 mai a.c.: domni de la SPP cu ochii în toate direcţiile, echipaje de poliţie blocînd intrarea în parcare, maşini cu steguleţe de la ambasade, coşuri cu flori şi sticle de şampanie pregătite pentru sfîrşitul spectacolului... La prima vedere, toate acestea pentru că Hanna Glawary - adică Văduva veselă din Pontevedro - descindea încă o dată în Parisul improvizat pe scena bucureşteană din spatele Intercontinentalului, pentru o aventură care la anul va împlini centenarul (premiera operetei Die lustige Witwe a lui Franz Lehár a avut loc în 1905, la Viena, iar trimiterea comică la un Muntenegru mai mult sau mai puţin imaginar era atît de clară, încît premiera a fost însoţită de o demonstraţie de protest a studenţilor muntenegreni din capitala Austro-Ungariei). În fapt, această agitaţie de la Operetă avea mai puţin de a face cu văduva Hanna (fermecător interpretată de soprana Alexandra Coman) şi nici cu evantaiul pierdut şi regăsit din textul libretului. Motivul acestor fremătări de sîmbătă seara era prezenţa preşedintelui Iliescu la spectacol; domnia sa era însoţit de ministrul Geoană şi de o suită respectabilă de la Cotroceni; ambasadorii Canadei, Algeriei, Spaniei şi Italiei au fost, de asemenea, prezenţi. Dată fiind această întîlnire, pauza dintre cele două acte a prins foarte bine: în holul de la etaj al teatrului, preşedintele a povestit unui grup restrîns cum a intrat pentru prima dată la un spectacol de operetă, în toamna lui 1947, unde şi în ce condiţii; alături, Stelian Tănase încerca să-i convingă pe Mircea Geoană şi pe Adrian Iorgulescu (preşedintele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor) de anumite probleme la ordinea zilei. Nu foarte departe, un alt efort: profesorul de ştiinţe politice Adrian Niculescu încerca să o conving