Scriam săptămîna trecută că televiziunea înseamnă spectacol, dinamism, spirit critic şi că moderatorul unui show TV (chiar dacă e doar un talk-show) trebuie să fie un foarte bun actor. Hai să aruncăm o scurtă privire la emisiunile şi talk-show-urile noastre culturale. Sînt ele compatibile cu televiziunea? Din păcate, de cele mai multe ori răspunsul este nu. Deci, să le numărăm, coane Fănică! Să începem cu emisiunile de la ora 20 de pe TVR Cultural. Lentila de contact a lui Pavel Şuşară, cea care deschide săptămîna, este, în opinia mea, cea mai avizată dintre toate emisiunile seriei. Pavel Şuşară e un om inteligent şi care îşi cunoaşte foarte bine meseria. N-ai să-l vezi vreodată vorbind de pe pereţi. În artele plastice, el se află în mediul lui şi, prin urmare, se mişcă foarte bine. Din păcate, asta nu este de ajuns. Inserturile cu materialele filmate au ele legătură cu tema emisiunii (ceea ce rareori se întîmplă la celelalte emisiuni), propun artişti interesanţi care spun lucruri la fel de interesante, dar filmele respective sînt realizate monoton, cu cadre lungi în care sînt filmate invariabil picturile sau sculpturile celor care vorbesc. Nu există chiar nici o soluţie pentru a mai dinamiza lucrurile sau, măcar, pentru a oferi o cît de mică variaţie? În studio, lucrurile stau şi mai prost. Oamenii care vorbesc sînt filmaţi frontal, ca în pozele de buletin, şi nimic mai mult. Oare o emisiune despre artele vizuale nu poate să fie ceva mai inventivă în domeniul vizual? Răspunsul este, desigur, nu. Nu, dacă este făcută la TVR. Emisiunea lui Vlad Zografi, Coperta a patra, se bucură şi ea de un moderator inteligent şi cult. Dar pe care tracul, lipsa de experienţă în televiziune sau Dumnezeu ştie ce îl fac să fie destul de haotic. Discuţia e uneori agitată, alteori bălteşte pur şi simplu. Cît despre "punerea în pagină" a imaginii - ce să mai vorbim? Totuşi, promo-u