Reporterii «Ziarului de Iasi» au facut un experiment inedit: au plecat la „cumparat“ copii in judet. Suma oferita: intre unu si doua milioane de lei oferite parintilor, in functie de copil, pentru a munci trei luni de zile la pepeni, in sudul tarii. Incredibil: desi au fost atitea scandaluri si sint pe rol procese de sclavie cu copii din judet, nici un parinte nu ne-a cerut vreun act sau legitimatie. Unii ne dadeau copiii chiar si gratis, numai sa scape de ei. La Schitu Stavnic, comuna Voinesti, se rugau oamenii de noi, prezentindu-si fetele sau baietii de parca ar fi fost vite de vinzare la obor. Pentru satenii din Schitu Stavnic, lumea, care pentru multi dintre noi inseamna de la Canada la Australia, este foarte mica. Are o lungime de maximum 500 km si poate fi strabatuta cu trenul in citeva ore. Iar capatul lumii are un nume: Giurgiu. Acesta este orizontul taranilor din Schitu Stavnic, comuna Voinesti. Goniti de saracia care si-a facut buletin de Schitu Stavnic, taranii au inceput sa viseze la Occident. La acel Occident pe care si-l imagineaza ei. Cind ies din judet, au impresia ca trec granita. Cind se urca in tren, li se pare ca sint "domni". La urma urmei, merg sa faca avere. Si nu oriunde. "La Giurgiu, la oi", explica scurt un taran unde este, pentru ei, tara tuturor posibilitatilor. Si pentru a atinge acest tel, care nu inseamna mai mult de doua milioane pe luna daca ai noroc, sint in stare de orice. Chiar sa-si vinda copiii din batatura, chiar si pentru un milion de lei. La sfirsitul saptaminii trecute am plecat la cumparaturi. Nu ne-am oprit intr-un supermarket din Iasi, ci la Schitu Stavnic, comuna Voinesti. Acolo am gasit copii de vinzare. Am apucat sa cumparam opt "bucati" inainte ca tot satul sa se ofere pe gratis. Ne-am prezentat ca fiind reprezentantii unei firme care doreste mina de lucru la cules de pepeni, in Sud. Doream doar copii minori, pe motiv