Ce ne mai amintim a) pentru că în Cluj oamenii chiar VIN la filme - am văzut săli pline şi la ora 10 dimineaţa!!! b) [lui Andrei Gorzo, cu drag] unde altundeva mai poţi vedea filme islandeze?! şi în special un documentar (Living Dead HAM) despre o trupă de gothic rock pe cît de catolică, pe-atît de alcoolică (sau viceversa); c) publicul a rămas pe baricade la toate cele trei (!) ore de Cremaster3 - snobism? anduranţă? chiar le-a plăcut? cine ştie... Oricum, singurele manifestări de traumă (post factum) au fost numeroasele priviri asasine aruncate în direcţia purtătorului unui anumit badge (orice legătură cu unul dintre semnatarii articolului este pură coincidenţă!) d) Julie Delpy - cîntînd, cu vocea tabagică à la Marlene şi acompaniindu-se doar cu chitara acustică, o piesă din Before Sunset pe scenă la festivitatea de închidere; e) juma' din filmele din competiţie - asta pentru că nu le-am văzut pe toate şi, oricum, ar fi fost imposibil să fim 100% de acord cu ele, nu?! f) prilejul (i.e. masa la care ne-au invitat cei de la HBO) de a vizita "Alcatraz" - local în care ajungi doar trecînd prin "Speed" :) - cuştile & cătuşele doar le-am privit...; g) cel mai tare horror de serie B din ultimii ani - Cabin Fever (regia Eli Roth), cu feţe descompuse, retardaţi monstruoşi şi o (implicită, dar totală) distrugere a Americii :) la final; h) inconturnabila Blanka, columnista de bîrfe a festivalului (altminteri ziaristă la Screen International) pentru: obsesia numită Gael Garcia Bernal; capacitatea fabuloasă de a surprinde tensiunea erotică din atmosferă; fermecătoarele şi delicioasele gafe în materie de filme recomandate (vezi Kontroll). i) "bomboniera twisted a bunicii" din care au ieşit într-o seară musical-ul sovietic Volga, Volga (cel mai improbabil hit, gustat cu voioşie camp de tîrziii spectatori) şi Pub retroacTIFF - adică reclame din vremea "epocii de aur", ceea