Cred că cel puţin două din efectele trecerii timpului la om sînt deficitul de resurse admirative şi reticenţa necondiţionată. Probabil că pot fi prevenite. Dacă nu, există şi o parte bună a lucrurilor: impermeabilitatea la ifosul social. Este absolut evident că orice domeniu de activitate, de la cel economic, politic şi pînă la scena culturală nu se mai poate desfăşura în afara publicităţii. La fel cum este inutil să fii un mare om politic dacă nimeni nu-ţi face campanie electorală, este şi să fii, de exemplu, un mare actor, dacă ieşi la rampă o dată pe săptămînă într-o sală de spectacol, pentru 20-30 de indivizi din generaţia ta, care îţi recunosc numele pe afiş. Sau artist plastic, sau scriitor, sau orice are, într-un fel sau altul, vreo legătură fatidică şi de neînţeles (pentru oamenii de tranziţie) cu zona culturală. De neînţeles pentru mine este, de exemplu, definiţia VIP-ului românesc. Fireşte, ca să te lămureşti, nu trebuie să te uiţi în dicţionar, ci la televizor, acolo unde e suficient ca cineva să se foiască de două ori printr-un talk-show sau printr-o emisiune de divertisment, din nu contează ce motive, pentru ca a treia oară să fie numită vedetă şi

să intre în circuitul referenţial TV. Ceea ce presupune obligativitatea de a fi invitat(ă) să-şi dea cu părerea ori de cîte ori e necesar şi pe orice temă din absolut toate domeniile. Sau este suficient să fii angajată a MediaPro fiindcă ai participat la Vara ispitelor din toate punctele de vedere şi arăţi bine şi ai apărut în Playboy şi acum prezinţi o emisiune, pentru că oameni plătiţi pentru asta te-au învăţat să vorbeşti corect şi să te îmbraci bine. Sau eşti un DJ fără dubii şi ai înţeles (singur!) că nu e nevoie să fii Einstein ca să relativizezi totul şi să faci băşcălie non-stop de indivizi şi chestiuni pe care nu le cunoşti, dar mai ales pe temele în privinţa cărora nu trebuie să existe nic