In după-amiaza zilei de 13 mai 2004, la sediul Uniunii Scriitorilor, în Sala Oglinzilor, a avut loc simpozionul cu tema Literatura română în timpul comunismului, primul dintr-o serie iniţiată de preşedintele Uniunii Scriitorilor, Eugen Uricaru. Ediţia inaugurală, organizată de Alex. Ştefănescu, s-a bucurat de participarea unor protagonişti al vieţi literare din ultimele decenii. Au prezentat comunicări: Gabriel Dimisianu, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Eugen Negrici, Alex. Ştefănescu.
S-au pronunţat, apoi, pe larg, asupra problemelor puse în discuţie Mircea Horia Simionescu, Ana Blandiana, Ştefan Cazimir, Nicolae Breban, Andrei Ionescu, Marius Tupan.
Dezbaterea a reprezentat un eveniment. Pentru prima oară după 1989, scriitori importanţi, specialişti în literatură, lideri de opinie ai vieţii literare au făcut o tentativă de a caracteriza şi de a evalua literatura română scrisă între 1945-1989. Ne facem o datorie faţă de cititorii României literare din a reproduce ample extrase din intervenţiile (scrise şi orale) ale participanţilor.
Intervenţia d-lui Mircea Martin, concepută sub forma unui studiu de mari proporţii, va fi reprodusă integral în numerele viitoare.
Nu au urmat represiuni imediate şi, în general, Tezele nu au mai putut aduce cultura la situaţia de subordonare totală faţă de politic, astfel cum ar fi vrut Ceauşescu. E adevărat însă că, tot în acel moment, lumea literară s-a văzut divizată. Au fost scriitori dispuşi să aplice Tezele şi să le elogieze, în special din rândurile acelora care, în '68, pierduseră nişte funcţii în administraţia culturală.
Au profitat de aceste Teze, ca şi de resuscitarea demagogică a ideii naţionale, scriitorii manifestaţi, în principal, în revistele "Săptămâna", "Luceafărul" şi "Flacăra", care au întins cât au putut de mult coarda patriotică, făcându-ş
