S-a intamplat, in sfarsit, ca Nicu Alifantis sa fie sarbatorit chiar pe scena. 31 mai 2004 va fi o aniversare pe care artistul o va tine multa vreme minte. Si-a petrecut ziua de nastere alaturi de S-a intamplat, in sfarsit, ca Nicu Alifantis sa fie sarbatorit chiar pe scena. 31 mai 2004 va fi o aniversare pe care artistul o va tine multa vreme minte. Si-a petrecut ziua de nastere alaturi de prieteni vechi, de colaboratori si admiratori anonimi, care au umplut Sala "Camil Petrescu" a Teatrului National din Bucuresti. E drept, locul este mic, insa foarte potrivit pentru astfel de "intalniri de taina". Si, la ce emotii a avut sarbatoritul, o sala mai mare ar fi devenit o povara. In acest spatiu intim, cu public de jur imprejur, Nicu Alifantis s-a dezlantuit. Mai induiosat decat de obicei, dar si mai pus pe sotii (poate pentru a-si mai masca fiorii), artistul a daruit tuturor ce are mai bun: sufletul si harul. S-a mai incurcat, pe ici, pe colo, a mai uitat textul, a reluat o melodie, dar fiecare "ratacire" a fost "sanctionata" cu aplauze de cei care se simteau, pana la urma, autorii morali ai acestora. Impresionat de "generozitatea" celor din sala, Alifantis le-a multumit in repetate randuri. Tocmai el, care a fost darnic, pret de mai bine de trei decenii, cu fiecare dintre ascultatorii sai, aducandu-i lumina si bucurie cu cantecele sale. Aceste cantece au ajuns la destinatari, acum doua seri, in haine noi (excelente orchestratii semnate de Virgil Popescu), dar la fel de gingase, jucause, pline de haz sau melancolie minunata ca de obicei. Corul, cvartetul de coarde, suflatorii adusi special pentru acest spectacol au intregit o echipa care a transformat o anosta seara de luni intr-o sarbatoare. Piesele rasunau dinspre scena si din sala, in egala masura. Fanii au cantat, au batut din palme, au pocnit din degete, au fluierat, dupa cum cereau "reteta" cantecelor si maestrul