Un fel de motto:
"Lume ce gândea în basme
Şi vorbea" năzdrăvănii...
Nu vi s-a întâmplat uneori să exclamaţi sub efectul unei mulţumiri cauzate de un te-miri-ce:
-Doamne, ce puţin mi-a trebuit să fiu fericit! ?
De obicei, asemenea trăiri apar spontan, ne găsesc nepregătiţi şi, cu farmecul lor, ne fac mai buni, mai înţelegători şi chiar mai iertători când ciorba pusă la răcit pe balcon ne este glazurată de vecina "de sus" cu firimituri, coji de cartofi şi de ceapă, câte-un cocoloş de hârtie, două-trei pene (din perne, nu de gâscă!) ş.a., toate condimentate în final cu un strat de praf protector de la scuturatul covorului. Iar dacă momentul este acompaniat muzical de televizorul aceleiaşi vecine "dat la maxim" şi fixat cu "Super glue" pe frecvenţa "manele", ne cuprinde o reală stare de fericire... Devenim dintr-odată mărinimoşi hotărând pe loc să ne împrumutăm la C.A.R. şi să-i cumpărăm un aspirator sau măcar o mătură de mesteacăn de stepă, din acelea cu care ruşii îşi pleznesc nudul în saune improvizate până îi apucă leşinul... Sigur, vecinei nu i se va întâmpla aşa ceva, ea fiind dotată de soartă cu o rezistenţă asemănătoare respectabililor gândaci de bucătărie care, după ce îi loveşti înverşunat cu mătura sau cu "un ceva" te privesc batjocoritor de sub carapacea lor de granit şi, în fracţiuni de secundă, se întorc victorioşi în sânul familiilor...
Ceea ce am scris până aici este, evident, o divagaţie, de fapt, în context, o uvertură, dar bine că n-a fost mai lungă! Fiindcă: după vizionarea spectacolului de la B1 Tv prezentat în premieră mondială de cvartetul compus din domnul Mugur Ciuvică la contrabas cu goarnă, domnul Victor Ciorbea la vioară cu tulnic, domnul Vasile Gerasim la clape trase cu PSD şi doamna Mariana Buruiană la orgă electronică şi clarinet cu voce, totul
