Amploarea şi diversitatea suitei de manifestări culturale, înmănunchiate sub titulatura Zilele Vienei la Bucureşti, încă în desfăşurare, începută în 10 mai şi urmând a se derula până pe 21 iunie, pare fără precedent. Expoziţii de afişe, de arhitectură şi urbanism, expoziţii ale unor artişti plastici, întâlniri cu scriitori austrieci şi români, concerte de muzică clasică sau electronică, dans/performance, ar fi enumerarea, în mare, a acestora, prilej pentru noi de a face incursiuni în cultura Vienei, dar şi de a ne manifesta alături de toţi aceşti artişti, care ne vizitează.

Acest concept de interferenţă a culturilor a stat la baza secţiunii deja consumate între 10 şi 15 mai, pe care am putut-o urmări în mare parte, Performing identities. în cadrul acestei secţiuni, spectacolele prezentate de artişti vienezi şi bucureşteni au confirmat aceste "identităţi scenice", cât şi faptul că există realmente acele "common grounds", acea "bază comună", căutată de organizatori şi ilustrată de artiştii celor două capitale, care fac deja parte din aceeaşi familie culturală europeană.

Desigur, nu toate aceste manifestări ne-au adus aceeaşi bucurie a receptării. Dar aceasta este o altă faţetă a discuţiei - în schimb, fiind limpede că toate căutările artistice pornesc de la aceleaşi nelinişti şi de la aceeaşi nevoie acută de exprimare de sine, în cadrul noului context, al unei civilizaţii care ne cuprinde acum pe toţi. Secţiunea Performing identities a fost rezultatul unei colaborări dintre Departamentul de Cultură al Oraşului Viena şi Tanzquartier Wien, curator fiind Martina Hochmut şi Primăria Municipiului Bucureşti, cu Centrul său de Proiecte Culturale - ArCuB, alături de o serie de teatre, precum Teatrul Odeon, Teatrul Bulandra - sala Toma Caragiu, Teatrul Naţional Bucureşti - sala Atelier, apoi Muzeul Naţional de Artă Contemporană Kalinderu, Univer