Dintre toţi debutanţii colecţiei de la Polirom, doar în cazul Ioanei Baetica se poate spune că gloria autorului a precedat apariţia cărţii. Primul capitol al romanului, cel care dă şi titlul cărţii, a devenit repede subiect de discuţie în târgul literar şi lumea deja a formulat neoficial etichete pentru tânăra prozatoare, semn că dinamica unui câmp literar nu se datorează exclusiv publicului, mai mereu amorţit şi leneş, dar mai ales scriitorilor şi disponibilităţii acestora de a incita. Cartea de debut a Ioanei Baetica cuprinde, de fapt, romanul Pulsul lui Pan şi câteva povestiri. Subscriu şi eu ideii formulate în prefaţă de Liviu Antonesei cum că primul capitol al romanului funcţionează ca un test pentru cititorul cu prejudecăţi. La cât sex brucknerian e aici (capitolul este o adevărată "lună de miere"), e foarte uşor şi comod să vorbeşti despre teribilism, exhibiţionism, pornografie ş.cl. De preferat, însă, aceste scene erotice, în fond, cât se poate de verosimile, unui Rogulski perorând cu Nietzsche pe noptieră. "Complexul Gheorghidiu" este încă foarte puternic la noi. Dar, de fapt, nu subiectul erotic e adevărata problemă. Ioana Baetica scrie oricum mai bine decât franţuzoaicele binecunoscute, iar pe mine primul capitol chiar m-a plictisit pe alocuri - prea livreşti sunt mărcile sexualităţii şi, implicit, perversiunile Vladei! O problemă ar fi, însă, tocmai incidenţa acestui capitol. Căci, dacă erotismul poate părea aici ostentativ prin etalarea succesivă a practicilor erotice mai mult sau mai puţin deviante (aceasta este însă tema), cei care vor continua lectura vor descoperi un parcurs al cărţii aproape hors erotique. Vor exista, astfel, mai degrabă cititori dezamăgiţi, decât scandalizaţi!

Revenind la roman în întregul lui, acesta este subintitulat "roman fracturist" şi aici ar fi mai multe lucruri de discutat. În primul rând, cele patru capi