S-a născut la 12 iunie 1957 în Bucureşti, ca unic fiu într-o familie de intelectuali. După absolvirea Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, a lucrat ca profesor la ţară (în satul Vintileanca de lângă Mizil). În 1983 a ocupat, prin concurs, un post de redactor la Editura Politică din Bucureşti.

Proza scurtă, pe care o scrie încă din studenţie, se caracterizează prin fineţea observaţiei, prin ingenioasa punere în scenă a subiectelor, prin dezinvoltură şi, mai ales, prin farmecul jocurilor textuale. Este remarcat de SLAST (în 1982), de Viaţa Românească (în 1984), dar publicarea primei sale cărţi se amână sine die. Ca aspirant la condiţia de scriitor, stă multă vreme în anticamera întunecoasă în care stăteau, în deceniul nouă al secolului trecut, toţi tinerii talentaţi dornici să debuteze. În 1986 face un prim pas în această direcţie, fiind prezent cu două povestiri în volumul colectiv Debut '86, publicat de Editura Cartea Românească. În 1988 îi apare, în sfârşit, prima carte, Culori vii, forme frumoase..., la Editura Albatros. Dar, lovitură de teatru, la numai o zi după primirea exemplarului de semnal, Ovidiu Hurduzeu se expatriază. Locuieşte o scurtă perioadă în Italia, unde îşi câştigă existenţa făcând curat într-un hotel, apoi se stabileşte în SUA, împreună de data aceasta cu soţia sa, Andreea Hurduzeu, pe care reuşeşte să o aducă din România. Şi în America trebuie să lupte cu tot felul de dificultăţi (este, printre altele, paznic de noapte la un spital), biografia lui începând să semene cu aceea a lui lui Jack London (deşi nu are vocaţie pentru asemenea experienţe). În scurtă vreme însă viaţa sa ia alt curs. Stabilit în California, în Silicon Valley, unde soţia lui face o frumoasă carieră de manager, câştigă prin concurs (în competiţie cu o sută cincizeci de candidaţi americani) o bursă la Standford University şi